Final fericit pentru unii, sechele pe suflet pentru alții. Cifrele pandemiei nu sunt doar cifre, ci vieți

Recent, președintele Klaus Iohannis a anunțat primele măsuri de relaxare a pandemiei de COVID-19 din România. Pe rețelele de socializare a început o horă virtuală a bucuriei, însă eu am avut unele rețineri. Mi-am amintit de eroii care au pierdut lupta cu acest virus și de momentul în care am săpat groapa mamei prietenului meu cel mai bun, răpusă de COVID. Unii au plecat dintre noi pentru că atât le-a fost scris să trăiască, iar alții au murit din cauza neglijenței celor din jur.

România a ajuns la peste 4 milioane de oameni vaccinați până astăzi, iar ritmul se menține alert cu peste 100.000 persoane imunizate pe zi. Acest lucru le-a permis autorităților din țara noastră să înceapă relaxarea măsurilor, printre acestea fiind și eliminarea obligativității purtării măștii de protecție în aer liber sau eliminarea restricțiilor de circulație după ora 22,00.

Este primul moment de la începerea pandemiei când pare că se vede luminița de la capătul tunelului, dar oare nu este doar un miraj?

Îmi amintesc cum a început totul. Eram într-un amfiteatru, la curs. A fost un subiect de dezbatere. Atunci totul era raportat la China și puțin la Italia. Am zis, foarte sigur pe mine, că la noi nu ajunge, n-are cum. Apoi au urmat numere. Au fost doar numere. Numere care au început să crească zi după zi. Când numerele au ajuns periculoase, au început măsurile.

Oamenii morți în spitale erau doar numere

Ca jurnalist, pentru mine acele numere erau doar numere. Știam că există virusul, că face mult rău, dar au continuat să fie doar numere. Parcă eram desprins de realitatea lumii și am ajuns jurnalistul care nu are nicio valoare, cel fără pic de suflet și moralitate. Așteptam în fiecare zi raportul COVID de la București. Setea de audiență mă făcea să îmi doresc să fie din ce în ce mai multe cazuri raportate. Așa a și fost. S-a ajuns la peste 8500 cazuri într-o singură zi, pe 21 noiembrie 2020. Oamenii mureau în spitale, dar pentru mine erau doar numere.

Momentul psihologic: În cimitir, săpând groapa mamei celui mai bun prieten

Totul s-a raportat la numere în capul meu până când am primit vestea că mama celui mai bun prieten este infectată cu COVID-19 și internată în spital. Simțeam pericolul. Știam de la specialiști care sunt persoanele vulnerabile și ea era una dintre acele persoane. În doar două zile a ajuns în comă de ultimul grad, iar după două săptămâni s-a întâmplat inevitabilul. În timp ce eram la cimitir și săpam groapa mamei celui mai bun prieten am reflectat și m-am gândit cu adevărat că cifrele pandemiei înseamnă vieți. M-am gândit că putea fi mama mea acolo și îmi imaginam cum mă transform într-o bestie din cauza neglijenței altora. Da, chiar dacă cifrele pandemiei au fost doar cifre pentru mine, am respectat regulile încă din prima zi, dar de fiecare dată când intram pe social media vedeam cel puțin o petrecere ilegală la cabană.

„Omul învață din greșeli, dar, oare, când greșește-nvață?”

Uitându-mă în spate, îmi vin în minte doar versurile unei melodii românești: „Omul învață din greșeli, dar, oare, când greșește-nvață?”

Specialiștii ne spun că vaccinarea este singura modalitate prin care putem scăpa de pandemie. Am de ales să cred niște oameni care și-au dedicat toată viața specializării pe care o au sau să merg pe mâna vecinului care și-a făcut documentarea despre virusul COVID-19 citind câteva titluri de articole sau postări „fantomă” de pe rețelele de socializare.

Conspirații despre COVID-19

Foarte mulți români neagă în continuarea existența virusului cu care ne luptăm de peste un an de zile, iar unii încă au senzația că este o conspirație mondială prin care „ăia” vor să ne cipeze.

Aproximativ 36% dintre români consideră că virusul COVID-19 a fost produs și răspândit intenționat pentru a se pregăti inocularea populației cu cipuri prin vaccinare, potrivit unui sondaj realizat de către INSCOP Research și Verifield, în parteneriat cu Centrul de Cercetare in Comunicare si Inovare Sociala (CoRe) din cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Universitatea ”Babeș-Bolyai”, Cluj-Napoca.

Câți români vor să se vaccineze anti-COVID?

Eu m-am vaccinat. Sunt bine și mă simt eliberat. Așteptam de foarte mult timp să pot ieși din casă fără a privi peste umăr, în ideea în care îmi era foarte frică să nu îmi îmbolnăvesc părinții sau bunicii.

Mă întreb, câți dintre oameni gândesc așa? Conform unui sondaj realizat de INSCOP Research şi Verifield, la începutul anului 2021, aproximativ 55% dintre români doreau să se vaccineze. Jumătate, doar jumătate. Un procent înfricoșător dat fiind faptul că, potrivit speciliștilor, vaccinarea este singura modalitate să învingem.

Nu merg la rapel. Se moare de la vaccin. „Am văzut la TV”

Și-acum mă gândesc la eroii care au pierdut lupta cu acest virus. Nu există studii, dar oare câți dintre cei decedați doareau să se vaccineze știind că sunt vulnerabili? Eu știu cel puțin un caz, cel de mai sus, dar timpul a fost un impediment.

În timp ce mama celui mai bun prieten al meu trecea într-o lume mai bună, câțiva prieteni de familie, sănătoși, dar cu o vârstă înaintată care le permintea să intre în prima etapă de vaccinare, au prins loc pentru a se imuniza. Sună bine. Era dreptul lor. Au mers la prima doză, dar au ratat rapelul și l-au ratat voit. Mi-au spus că s-au speriat, că au văzut la televizor că se moare de la vaccin. O furie m-a cuprins, iar în mintea mea era doar persoana dragă mie care a pierdut lupta și care putea să stea cu noi la masă și astăzi dacă prindea un loc la vaccin, loc de care alții și-au bătut joc în timp ce în spitale era iadul pe Pământ. C-au văzut ei la televizor că se moare de la vaccin, domnule!

Până pe 20 mai 2021, Peste 3 milioane de români s-au vaccinat cu ambele doze, iar alți un milion au apucat să primească prima doză. Aceste cifre furnizate de Institutul Național de Sănătate Publică le-a permis speciliștilor din Guvernul României să relaxeze unele măsuri pandemice. Motiv de sărbătoare pentru majoritatea oamenilor.

Antivacciniștii îi „înțeapă” încă odată pe vaccinați

Am o plăcere nevinovată și bolnavă de a citi comentarii de pe social medial. Așa am făcut și la știrea privind relaxarea măsurilor. Antivacciniștii sărbătoreau și erau aroganți. Un comentariu spunea cam așa: „Cei care s-au vaccinat trebuie să poarte încă mască pe stradă pentru că virusul nu a dispărut.”

Practic, cei care nu cred în vaccin și probabil în virus, cei care au jucat împotriva regulilor toată pandemia și le-au pus autorităților bețe în roate, îi iau acum peste picior pe cei care au ales să se vaccineze. Ironia sorții este la cote maxime aici. Nu, dragi antivacciniși, nu pentru că ați urlat voi în stradă în plină pandemie s-au relaxat măsurile, ci pentru că noi, „prostimea”, ne-am vaccinat.

Final fericit pentru unii, sechele pe suflet pentru alții

Pentru mine finalul a fost fericit. Noi, familia, ne-am vaccinat. Nu am fost infectați. Poate pentru că am avut grijă sau poate pentru că am avut noroc. Acum, după peste un an de zile, mă simt în sfârșit eliberat. Am ales să am încredere în specialiști pentru că fiecare trebuie să își vadă de domeniul său. Nu m-am aruncat însă la vaccin doar să fie la număr, ci m-am documentat prin intermendiul mai multor canale înainte. Voiam să fie 101% sigur pentru că circul mediatic creat a fost mare și m-a făcut și pe mine să-mi pun întrebări chiar dacă făceam parte din acel circ.

Pentru alții însă, această pandemia le va lăsa sechele în plămâni sau în suflet. Timpul nu îl putem da înapoi, însă putem să începem să gândim rațional și să ne folosim creierul în scopuri bune. Este bine să fim cuminți, dar în special cu minți.

Dumnezeu să îi ierte pe eroii care au pierdut lupta cu virusul COVID-19.

Opinie de Răzvan Dan.

Total
8
Shares
Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Articole pe aceeași temă